Întoarcerea în Eden


– Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
Ioan 8/12


În Grădina Eden, arborii -s în floare,
Luna-i de argint, sclipesc mărgăritare,
Păsările cântă cu îngerii, în zare:
-Slăvit să fie, Doamne, Numele Tău mare!


Un hoț rău a coborât tiptil pe Pamânt,
A stins farul Lunii, a stelelor, pe rând,
Haina sa neagră a întins -o pe Vale,
Să nu se mai vadă a Cerului Cale.


Soarele L- a închis -o într-un negru mormânt,
A pus soldați romani să-L păzească, pe rând,
Soldații, lângă mormântul lui Isus,
Așteaptă zorile, ce odată s -au dus.

Noaptea e grea, ca și Stânca de pe mormânt,
Dar răsună tunetul Sfântului Cuvânt:
-„Să fie Lumină iarăsi pe Pământ,
Să răsară Soarele Cel Veșnic și Sfânt!"

A coborât, din cer, un fulger luminos,
Un înger de lumină cu glasul duios,
Ridică aripa între cer și Pamânt,
Tremură piatra în al tunetului cânt.


-Ridică -te, piatră, la al Domnului Cuvânt,
Să rasară Soarele din negrul mormânt,
Să afle lumea că există Dumnezeu,
Ce învinge moartea și păcatul cel greu!

Cutremur mare, duhurile leșină,
Rasare un Soare, o Sfântă Lumină,
Rupe haina neagră, întinsă pe Vale,
Luminează pe veci a Cerului Cale.


Lumina ne cheamă, azi, ne strigă Cristos:
-"Veniți să ne -ntoarcem în Edenul frumos,
Puneți-vă haina albă cristalină,
Sângele Mielului spală orice vină!"



Și vom deschide a Edenului Poartă,
Arborii deja fructele vieții poartă,
Pomul Vieții viață veșnică ne -a dat,
Isus Cristos e viu, pe veci a înviat!